Viata comuna .Eseu de antropologie generala

Se spune ca omul este o fiinta sociala. Dar ce înseamna asta? Care sunt urmarile observatiei banale ca nu exista eu fara tu? În ce consta, pentru individ, constrângerea de a nu cunoaste niciodata decât o viata comuna? Tzvetan Todorov exploreaza constructia sinelui si ofera o noua perspectiva asupra alteritatii. Daca în secolul al XVII-lea omul era considerat o faptura asociala sau solitara, care nu avea nevoie de altcineva pentru a se simti completa, începând din secolul al XVIII-lea, odata cu scrierile lui Jean-Jacques Rousseau, perspectiva se schimba radical. Individul îsi defineste identitatea doar în raport cu ceilalti, este rezultatul întâlnirilor cu ei, aspira la o recunoastere pe care doar acestia i-o pot acorda. Fericirea lui depinde exclusiv de privirea scrutatoare a semenilor sai. Todorov analizeaza implicatiile profunde ale acestei viziuni despre sine si societate în teoriile politice, filozofice si psihanalitice ale lui Adam Smith, Hegel, Georges Bataille, Freud, Melanie Klein si altii, precum si în opera literara a lui Karl Philipp Moritz, Sade si Proust. TZVETAN TODOROV, filozof, istoric, lingvist, critic literar si eseist francez de origine bulgara, s-a nascut la Sofia în 1939. Din 1963 s-a stabilit în Franta. În 1970 a obtinut doctoratul de stat, iar în 1973 a devenit cetatean francez. Din 1968 a lucrat la CNRS, al carui director a devenit în 1978, fiind în prezent director de cercetare onorific.